Myanmar :

tara templelor si pagodelor de aur


Mai ales imaginile si mai putin informatiile auzite, m-au atras in atit de putin cunoscutul Myanmar.

Politic este condus de o dictatura militara, dar cistigatoarea alegerilor democratice din 1990 si a premiului Nobel pentru pace este inca izolata acasa, guvernul stoarce banii turistilor in scopuri dubioase, sint regiuni interzise pentru turisti etc. Surpriza a fost de neimaginat. Zilnic frumuseti si trairi de neuitat. Un popor credincios, primitor, deosebit de cald. Dupa prudenta si frica de acomodare, te lasi dus de viata simpla si frumoasa a locuitorilor, simtindu-te deosebit de bine primit, ca acasa.
Dupa aterizare am avut clasicul soc indian. Strazi aglomerate, murdare, tu singurul european intr-o multime de oameni cu fete mai putin asiatice, prima camera de hotel cam "jegoasa". Mi-am pus intrebarea: oare alegerea mea pentru urmatoarele 3 saptamini nu a fost un flop?
Socul s-a terminat dupa ce am gasit un hotel mai curat si o legatura internet ( mai rara datorita cenzurii permanente) si am pornit-o la descoperirea capitalei Yangon. Un amestec de stiluri si rase. Bastinasi, chinezi si indieni traiesc armonios avind templele , moseele, catedralele si pietile lor.Strazile au un aer colonial, mostenire de la englezi. Nu a durat prea mult si ca unul din putinii straini, am fost agatat pe strada si dus intr-un birou de turism unde m-am facut milionar indesind sacul de kiats schimbati in rucsac. Mi s-a facut rost de biletul de autobuz pe a doua zi si m-au urcat intr-un taxi pentru atractia principala a orasului: complexul de pagode Shwedagon.
Cuvintele sint sarace de a descrie minunatia si atmosfera pe care o emana complexul
Descult timp de 9 ore am colindat si fotografiat aceasta minune. Se spune ca aurul bagat in cupole intrece ca greutate si valoare rezervele Bancii Angliei. Calugari si maicile mediteaza si se roaga impreuna cu buddhistii de rind. Totul se petrece intr-o atmosfera linistita, relaxanta, toleranta in ce priveste strainii, se discuta, maninca, se depun umbrelute si flori de lotus ca ofranda, se toarna apa peste miile de statui care simbolizeaza fiecare o implinire.
Deosebit de impresionanta a fost discutia cu un calugar (gradul de cultura e foarte ridicat datorita scolilor din manastiri) care m-a condus citeva ore numai de dragul converstiei. Si ca o adevarata simfonie, finalul cu apus de soare si iluminatul pagodei au incheiat una din cele mai frumoase zile de calatorie.
Nu va speriati autobuzele interurbane arata ceva mai bine si pe o sosea pustie in comparatie cu Vietnamul, m-a dus catre stinca de aur de la Kyayktiyo
Intr-un virf de munte, pe o stinca aurita tinuta de firele de par a lui Buddha sa nu se pravaleasca, s-a construit pagoda Kyayktiyo. Era luna plina si mii pelerini din toate colturile tarii au venit sa se roage, petrecind noaptea pe paturi. Va puteti inchipuii maretia de imagini si senzatii.
Spectacolul a continuat a doua zi dimineata ( ora cumplitului Sunami de care am aflat abia dupa 3 zile) cu plecarea pelerinilor.
In drumul spre nord am intrerupt in oraselul Bago, vestit pentru templele si manastirile de calugari. Dimineata in zori cei 1200 de calugari pornesc desculti in sir indian sa-si cerseasca mincarea. Orasul ar ramine sarac daca nu ar fi donatori bogati care le asigura necesarul de orez zilnic. Ceremonialul de masa de la ora 10:30 e la fel de impresionant.
Calatoria record cu autobuzul de noapte m-a adus dupa 16 ore la Lacul Inle. Pe un frig cumplit si destul de obosit, m-am bucurat de piata saptaminala. Apoi am facut clasicul tur al lacului intr-o barca cu motor. Lacul este vestit pentru gradinile roditoare suspendate pe apa, pescarii ce vislesc cu piciorul ca sa aibe miinile libere si pentru meseriasii ce traiesc in casele suspendate. Ruinele manastirii Nyaung Ohak iti dau senzatia descoperirii unei alte epoci
O rabla de taxi colectiv m-a dus hiriind printr-un peisaj frumos la Mandalay
Ultima capitala a imparatilor Birmani ofera pe linga fostul palat reconstruit dupa incendiu o multime de temple cu mii de turnuri albe ce sclipesc in lumina soarelui cald de ianuarie. Am inchiriat prima ricsa o zi intreaga si am fost "carat" la vizitarea orasului.
Urmatoarele zile am vizitat fostele resedinte regale din jur Inwa, Amarapura, Mingun si Sagaing.
Trairea deosebita a fost pe dealurile impinzite de temple albe ale Saigangului unde am fost invitat de calugarite in locuinta lor. Cu pickupul (pentru un cent) sau masini ale localnicilor, am calatorit improvizat din loc in loc, gustind atmosfera locala, bucurindu-ma de libertatea turistului individual.
La palatul regal m-au agatat niste studenti, care mi-au propus o excursie gratuita cu ei la podul U Bein. Incredibil, a doua zi dimineata (la 8:30 mult prea devreme pentru ei) erau cu motoretele la hotel si dupa o ora eram invitatul lor la micul dejun cu panorama podului.
Un inginer englez U Bein, a avut ideea sa foloseasca lemnaria palatelor din jur si sa construiasca un pod romantic peste un lac, care functioneaza si azi pentru pietoni.
Si mai interesant a fost turneul de fotbal intre manastirile de calugari cu suporterii inediti.
Animat de prospecte si recomandari, am facut o excursie de trei zile in nord, spre granita chineza, la Lashio.
Aici m-am trezit ca singurul turist in oras si am vizitat piata locala. Spectaculos a fost drumul intr-un autobuz local catre Hsipow, unde printre sacii calatorilor am fost acceptat ca o curiozitate rara.
Hsipawul a fost deosebit de pitoresc prin scenele pastorale si de riu, unde inaintea apusului avea loc ceremonialul spalatului. Calatoria de 12 ore la cl. 3, intr-un tren plin de militari in permisie cu pusti si bagaje ce umpleau coridorul si permiteau circulatia vinzatorilor numai pe spetezele scaunelor, a fost un spectacol si aventura de neuitat.
Ayeyarwady este riul care uneste principalele orase ale tarii. In timpul calatoriei comode cu vaporul de la Mandalay la Bagan, am gustat mult atmosfera din jurul riului. Rasaritul si apusul in locuri minunate, cit si simplitatea vietii aspre ce o duce populatia locala.
O zona unica pe glob, pe un areal de 20-30 km2 au supravietuit timpului peste 2000 de temple din epoca 840-1300. Totul intr-o atmosfera pastorala si prafuita. Trei zile in sir m-am sculat in intuneric si am pedalat in cautarea unui templu de unde sa admir grandiosul rasarit de soare. Si nu m-am intors la hotel inainte de a ma despartii in aceasi maniera de soare. Trei zile de efort si trairi minunate, de contacte cu populatia saraca si prietenoasa, care traieste din cheltuielile celor citeva sute de turisti
. Muntele Popa, alt loc de pelerinaj si loc de ofranda catre spirite si Pyayul cu temple si mai vechi, au incheiat minunata calatorie in Myanmar
Nu vreau sa inchei aceasta scurta relatare, inainte de a-mi exprima recunostinta, fata de femeile exotice cu fata unsa cu pasta ( Thanaka / protectie impotriva soarelui), copiii dornici de a cunoaste, barbatii curajosi si calugarii prietenosi, care m-au facut sa ma simt in cele 3 saptamini, ca acasa. Desi nu-s cei mai ordonati si fumeaza cherooturile lor spectaculoase, au stiut totdeauna sa intre in conversatie rapid si direct si sa te faca te simti bine.